Majoritatea stiti despre mine ca, in toamna, mi-am luat - vorba cantecului - si botnita si lesa. Adica,
plastic vorbind, m-am insurat. Si, la recomandarea hergheliei de cunostinte binevoitoare, m-a mancat in sfincter sa ma prezint la un targ de profil mariaj-moloz-balast-fest. Targ la care m-am prezentat ca la pomu' laudat. Si, binenteles, de la care am plecat regulamentar cu sacul gol. Am zis mai mult sa ne facem o idee despre ce, cum si de ce. Si cam la cati bani o sa ne ajunga organizarea tambalaului. Excluzand faptul ca 80% din marfa prezenta era made in dragonu' rosu iar preturile erau 5 x (Europa+Doraly) am mai vazut si cateva chestii dragute. Dragute conform gusturilor mele in materie de rochie de mireasa, eu fiind genu' de flacau crescut pe marginea bordurii in tricou si bermude. Si din saracia mea mi-as fi rupt 3000 de ceva, de la gura si cur, ca sa-i fac viitoarei placerea de a purta "THE ROCHIE". Ca plm "odata e mireasa". Problema era ca aia 3000 de ceva (nespecificati pe eticheta de pret) nu erau roni, ci euro. Si, cum tata (in continuare) nu si-a dat demisia din functia de tinichigiu, iar fi-su nu face inca milioane (si probabil nici n-o sa faca) am zis sa ma linistesc si sa nu mai imi dau eu cu parerea despre rochia care-ar face-o fericita pe a mea. Plm 3000 de snorkeli e aproape o juma' de rinichi in cazu' in care detii o insuficienta renala. Si rinichiul ala il poti purta toata viata nu doar o noapte! Dar asta e o alta poveste. Cat timp a mea proba diverse perdele iar eu maraiam afirmativ-negativ a trebuit sa-mi gasesc diverse ocupatii. Ba rontaiam biscuitii lasati nesupravegheati de vreo vanzatoare, ba faceam pe gazda primitoare cu potentialele soacre-client oferind, cu generozitate, aceeasi biscuiti nesupravegheati. Chiar le-am facut si putina reclama la modul "serviti doamna" si dupa ce soacra/mama miresei servea continuam "...ca nu-s ai mei si nici nu se uita." Iar doamna, galanta, replica "pai chiar o sa iau ca am dat 30 de milioane pe rochie". Dupa ce biscuitii marca "luati-ca-nu-se-uita" s-au terminat mi-am aruncat ochii la standul de vizavi. Stand pt handralai de la father-si-son. Si, pt ca aia n-aveau biscuiti, am zis s-o intreb pe duduia de acolo cat e costumul expus.O sa incerc sa reproduc cat mai exact conversatia pe care am avut-o cu duduia (bolduit ce s-a zis):
- Sarut mana, cat e costumul expus!
- O mie noua sute domnu'!
- De ce?
- De roni, ca suntem o companie romaneasca si vindem in Romania.
- Nu, n-ati inteles! De ce o mie noua sute! E totusi un costum banal! moment in care proasta se schimba la fata.
- Da domnu', dar noi nu suntem o firma banala. Suntem o firma recunoscuta! Poate ati auzit de noi, suntem de la Fazar-si-san. Adica nu numai "ba esti din porumb si esti prost facut gramada. Dar tre' sa-ti si spun ca s-o stii, fmm de shtiuletzar". Si intr-adevar as fi inghitit plezneala, pt ca stiam c-am crescut in apropierea porumbului de la periferie. Si nici n-auzisem de firma lor celebra. Singura problema e ca, inainte de a intra la ei, trecusem pe la Cacharel. Si chiar o intrebasem pe-a lor amfitrioana daca pretul de 2400 e in roni sau euro la ce aveau expus in vitrina. Ca vazusem si perdeaua de 3000 de nespecificati si pana la urma erau euro. Doar ca, surpriza:la Cacharel erau roni "ca e oferta promotionala de la targ si se tine cont si de puterea de cumparare din Romania"! Tot un fel de plezneala da' mai cu staif. Un fel de "dati-va dracu de milogi si sarmani. Sa aveti si voi o toala fancy pt banii vostri." Probabil era si vreo colectie din o mie noua sute si...dar nu conta. Cu aceasta amintire (f recenta) in minte decid s-o apostez pe aprozareasa noastra de la firma cunoscuta si recunoscuta si-mi continui intrebarile proaste. Trebuie sa va spun ca standul celor de la Cacharel era la distanta de vreo 2 standuri si pe partea cealalta a "strazii". Si-mi zic in gand "fmm de zlatareasa cu cerceii aia de dansatoare pe Taraf, hai sa-ti arate tata cum te ingroapa din vorbe".
- Ma scuzi dac-ai inteles c-am insinuat c-ati fi vreo firma banala. Doar ca nu mi se pare ceva extraordinar ce aveti expus. Asta mi-a si atras atentia: ca e un costum comun nu neaparat ceva strict de ceremonie. Iar noi (barbatii) mai putem sa-l purtam si cu alte ocazii - nu-i ca rochia de mireasa. (moment in care tipa face mutra aia pe care oamenii o fac cand vad cersetori - niste mila + ceva de "stai acolo nu veni spre mine ca poate puti"). si continui
- Uitati, spre exemplu, concurenta are ceva asemanator doar ca-i cu vreo 5 milioane mai scump. Moment in care da proasta sa iasa din standul ei(ca nu stia la ce concurenta ma refer) si-i arat standul de vizavi. Si se blocheaza ca si cum i-as fi aratat mascota RoBingo! Si continui..
- E destul de recunoscuta firma de vizavi ca sa fie considerata concurenta voastra?!? Stii ca oamenii sunt oarecum cunoscuti! Probabil ca aia care conduc Cacharelu' isi beau cafeaua cu Donatella Versace. Pe la Paris. Si nu oricand, ci in saptamana modei. N-o beau cu toate babele care practica radio-santu intr-o scara de bloc in Rahova sau unde durerea mea sunteti voi cunoscuti! Ar fi frumos sa aveti putin tact cand cereti cam aceeasi bani cu niste unii care stiu ce-i aia moda si stiu ce-i aia sa fii cunoscut. Daca mi-ai fi motivat orice altceva poate-poate m-ai fi imbarligat sa mi iau o cravata de la voi sau macar un buton. Da' asa....
Si cam aici s-a terminat experienta mea la targ ca mi-am luat viitoarea si i-am zis ca m-a tinut nemancat aproape toata ziua iar eu cu biscuti marca "nesupravegheati de vanzatoare" nu ma satur. Asa ca "hai acasa, da-i in plm de cotetzari care vor sa faca labiile mari pe carca mea."
