Who the fuck is Vica?

Pentru ca meciul de aseara a fost fara emotii, am avut timp sa va scriu despre Vicentiu. Probabil va intrebati cine-i personajul de care va tot povestesc? Toata lumea duce pe umeri un inger si-un drac, alter ego-uri cu care luam decizii - lumea ii spune "constiinta" (de aici si vorba "dracu' m-a pus?!") Unul - inarmat cu aripi, norme morale si standarde foarte inalte; celalalt cu coarne, coada, furca, principii egoiste si realiste. Eu n-am nici inger nici drac carora sa le supun aprobarii deciziile pe care le iau. Il am pe Vica - o combinatie a celor doi. El e consilierul meu ce tine loc de constiinta. Da' calitatea lui de baza nu e asta, ci e sa spuna tot ce nu pot spune eu cu voce tare. Nefiind ingradit de niciun fel de restrictie are o gura foarte sloboda, mai tot timpu' avand un limbaj licentios. Motiv pentru care dimineata, in metrou, il aud cum incepe cu sarcasme de genu "sa moara ma-ta, ce bine ai asortat bocancii cu cravata" - cand dau nas in ochelar cu vreun cravatzar sau "he heeeei ce ochelari de secretara are hipsterita asta mica...ce i-as rupe ruju-n p&@!" sau "hei papusa!Vrei sa fii lacatusu' din viata mea?!?fa-mi o clanta!" Pe cat de mult ma binedispune, sa-l aud dimineata, pe atat de mult ma indispune cand imi critica deciziile...Cum a fost si in articolu' trecut - cel cu salvatu' pantofului. Daca n-ar fi fost vorba de mine, replicile lui m-ar fi facut sa zambesc; asa...nu prea. Pe etape, inainte sa sar, am avut parte de incurajari de genu: "bravo nataraule..vei ajunge vedeta la stirile de la ora 5..pt un pantof" sau "heee heeeei Superman cu burta!tu esti mah?o sa te stranga costumul de super-erou!'te-n gura de prost". Cand incercam sa revin pe peron, simuland o foca care incearca sa urce pe banchiza, mi-a aruncat "cum e coae?!?Nu te poti ridica?Plm mai forteaza-te!Vezi ca alea de pe tunel nu-s blitzuri, nu zambi ca boul la ele ca nu-ti face nimeni poza!". Iar la final, cand eram in siguranta, a incheiat tot cu rautati "bine ca nu te-am dezlipit, in plm, de pe parbrizul omului!" si "sper sa te frece chilotii de super-erou pe care-i iei peste pantaloni".
Dar, inainte de ironii si ordinarii, cel mai mult imi plac discutiile si activitatile, pe care le am cu el, pe drumul spre Bubuiesti...E genul de companie cu care nu te plictisesti oriunde te-ar duce acel drum. Si, ca sa-l cunoasteti mai bine, o sa va prezint discutia de la "interviul lui de angajare":
- Cum ma cheama?
- Vicentiu!
- Ce sunt eu?
- Teoretic, ar trebui sa-mi tii locul constiintei. Practic, esti prietenul meu imaginar, un elefant roz.
- Constiinta?!? Ce s-a-ntamplat cu ingerul si dracu' standard, aia doi de-i are fiecare?
- Nu-mi plac cliseele.
- Plm, de ce elefant?
- Pt ca elefantii au cea mai buna memorie.
- Si asta ma ajuta ca saaaaaa....?!?
- Te ajuta sa ma ajuti sa montez o bicicleta imaginara.
- Uau! Mai ai frati?! Plm, vrei constiinta sau vrei mecanic?
- Vreau si una si alta!
- ....asa ca ti-ai luat elefant! Nu esti foarte istet! De ce nu ti-ai luat un mecanic imaginar?
- Pt ca mecanicii sunt, de obicei, betivi. Si-n plus exista oameni care au prieteni imaginari mecanici. Asa ca am optat pt un elefant.
- Nu pot spune ca-ti inteleg logica de militian. Doar ca am inteles ca mecanicul era prea mainstream. Si-n plus avea si vicii. Btw, eu am asa ceva? Sau sunt genul "nu beau, nu fumez, nu vorbesc urat"?!?
- Din contra - d-aici si numele.
- Da' totusi de ce elefant? N-ai gasit si tu un animalut mai mic, care sa nu sara asa in ochi?
- Daca erai prea mic riscam sa simt ca vorbesc cu nimeni - adica singur.
- Am inteles - e dubios sa vorbesti de unul singur. Mai bine ai prieten imaginar cu care sa vorbesti.
- Intocmai.
- Bine si de ce sunt roz? Puteai sa ma vopsesti de camuflaj. Nu bateam asa tare la ochi.
- Riscam sa nu te gasesc daca erai camuflat! Mai bine roz tipator.
- Aha.. Presupun ca am si poseta, nu?
- Da! Da' de ce intrebi?
- Sa-mi trag una, sunt hipster! Zi-mi ca n-am unghiile turcoaz!
- Nu-s tot timpul aceeasi culoare. Cateodata sunt siclam!
- Realizezi ca, pt toate astea, imi rezerv dreptu' de a fi cat de prost-crescut vreau.
- In relatia noastra nu exista cenzura. Poti spune absolut orice.
- Realizezi ca 98% din ce-ti voi spune vor fi mizerii si rautati?!?
- Pe asta si mizez.
- Atunci accept. Sunt Vica! Prietenul tau imaginar - un elefant roz, cu poseta si unghii siclam angajat full-time pe post de constiinta si part-time tovaras de drum spre Bubuiesti sau asistent demontator de biciclete imaginare.

Eroul si pantoful

Ba, am o noua poveste. Si, ca orice poveste, incepe intr-o zi nasoala de....marti. La o ora la care, intre metrou si cutia de sardine, nu e nicio diferenta. Si, cum cobor scarile la Victoriei, pe langa noi trece vijelios o duduie. Vijelios cu a 5-a si pregatita sa-i dea "R" de la racheta ca sa prinda metroul deja oprit in statie. Cand mai avea 2 metri pana sa apuce sa se inghesuie la ultima usa...soc si groaza: din piciorusu-i delicat ii sare pantofiorul - la fel de delicat - din catifea albastra. Unde credeti ca-i sare destrabalatu' cu toculet de 10 cm? Dincolo de peron direct intre sine. Moment in care gagica ramane perplexa in fata ultimei usi. Si perplexa si in dilema: sa urce sau sa nu urce?!? Vazand faza cu coada ochiului, raman sa vad deznodamantul. Se decide sa lase metroul sa plece si incepe sa caute in jur solutii. Cu aceeasi privire cu care te fixeaza o pisica cand bagi un peste pe sub mustati. Ne apropiem - eu si a mea - sa vedem unde a sarit ordinaru' catifelat. O intrebam unde exact a sarit si constatam ca ala cu metroul intarzia sa plece. Probabil ne vazuse in oglinda si o fi crezut ca e vreo panica la ultima usa. Sesizand asta am tras cele 2 dudui mai departe de metrou ca sa l lasam sa plece. In timpu' asta gagica se tot intreba retoric "Ce sa fac eu acum? Pe cine sa sun? Si ce sa-i spun!?!?" In timp ce ea se lamenta catre gagica-mea, eu am scos calul alb imaginar din debaraua virtuala cu solutii de salvare. I-am tras o injuratura, printre dinti, lu' Vicentiu pt incurajarile de genul "Hai ca poti! La ora asta, metroul circula la 2 minute!", "Nu fi tampit c-o s-ajungi vedeta la stirile de la ora 5!Pentru un pantof!". Ignorand ironiile care-mi treceau prin cap (la adresa mea) am lasat rucsacu' pe peron si m-am pus in sezut (iar era sa zic "in cur") pe marginea peronului. Cu agilitatea unui melc de stepa, am sarit pe sine, am pescuit catifelatu, l-am aruncat pe peron si urcat inapoi pe peron. Toata faza n-a durat mai mult de 5-10 secunde da' ma luase putintel cu tremurici si calduri cand m-am vazut inapoi pe peron. Mai ales cand am vazut ca venea si urmatorul metrou. Acu' sa nu credeti ca a fost o faza din aia, de filme de hollywood, cand vede ala farurile locomotivei venind spre el...Apucasem deja sa urc inapoi de ceva timp. Duduia care pierduse pantofu' nu stia ce sa faca. Vazand-o ca vrea sa ma ia in brate mi-am tras gagica mai aproape si-am pupat-o cu subinteles. Cu subintelesu "vezi ca asta nu e colega de munca cu care fac drum comun spre casa!E gagica-mea!Ai grija ce faci ca luam bataie amandoi!"...Se balbaia mai tare de cat atunci cand vazuse pantofu' pe sine. Si-mi zice: "Nu stiu ce sa zic!! Sunteti un erou!"...M-a bufnit rasu', mi-am luat rucsacu' si i-am zis: "Nu face nicaieri!Si, daca tot am ajuns erou, maine o sa-mi iau chilotii peste pantaloni!"...Si am plecat. Dupa ce am parcurs tot peronul am mai putut sa-i spun lu' a mea "hai ca incepe sa-mi treaca si tremuratu' genunchilor"


Semnat Cel-mai-netras-de-fiare-erou-al-pantofilor-de-catifea-si-al-betivilor-ce-dorm-sub-ceru-liber

Cenusareasa - o poveste fake

Astia, care ma cunoasteti, stiti ca sunt vorbaret de felul meu. Caracteristica pe care o pastrez si cand dorm. Daca in tinerete doar mormaiam chestii fara cap, coada si sens acum am devenit mai articulat si mai cursiv. Asa ca, intr-o noapte, ma ridic in sezut(sa nu zic in cur) si pun tavanului urmatoarea intrebare: Bah! Daca toate dispar la 12 noaptea, atunci care-i treaba cu pantoful de sticla?!? Eu nu-mi aduc aminte sa ma fi trezit in noaptea aia dar mi s-a povestit de catre un martor ocular. Martor care isi pregatise si-un raspuns. Raspuns pe care n-a mai avut ocazia sa mi-l dea pt ca m-am rasturnat la loc la somn si am inceput sa alerg herghelia de ursi pe care-i plimbasem toata noaptea. Pt cine nu stie, "a plimba herghelia de ursi" inseamna sa sforai de parca ai fi prins promotia la drujbe la Brico. Si ti-ai luat vreo 3. Si le testezi toata noaptea. Revenind, tre' sa recunosc faptul ca intrebarea mi-a zburat prin cap si cand nu dormeam, da' nu i-am dat atentia cuvenita. Asa ca, pt mine, povestea Cenusaresei (ca despre ea e vorba) a capatat o noua forma. Mai moderna. Mai infipta in realitatea cotidiana. Tocmai din cauza ca pantoful de sticla nu dispare, odata cu celelalte, la 12 noaptea. Povestea de fapt e banala da' autorul a imbracat-o intr-o aura oculta si i-a dat drumul pe piata. Adica a inflorit-o sa para comestibila si a rebranduit-o. Cenusareasa e de fapt o fosta angajata o unui salon de masaj thailandez. Pentru ca a venit criza si peste regatul lu' Fat-Frumos, si clientii au devenit tot mai rari si mai chitrosi, filipineza noastra a facut un curs de reconversie profesionala si a luat atestatul de bona filipineza. N-a rezolvat mare lucru pentru ca a cazut din lac in put. Sau din preput in lac, schimband o sclavie sexuala cu una totala. Satula de toate astea, si-a luat inima-n dinti si a jucat totul pe o carte. Asa ca, afland ca la castel e mare bal, a iesit sa puna mana pe unul dintre participantii alesi pe spranceana. Toata agoniseala a fost investita in inchirierea unei trasuri cu shasa cai frumosh. Ca fosta angajata a unui salon de masaj era o persoana lipsita de inhibitii asa ca si-a crosetat o rochie pe care a semnat-o D&G - reprezentand prima si ultima litera a numelui ei complet: Deng Xiao Tz-io mPing. Asta a venit ca o manusa, pentru ca spuma regatului, ca si astazi, era formata din cocalari care debordau de prost-gust, snobism, kitch si neam-prost. Pe langa D&G si-a mai tras si-o broderie, cu fir hauriu, cu inscriptia "de Puta Bona" - facand un joc de cuvinte intre fosta si actuala meserie. Nu voi traduce inscriptia pt ca niciunul dintre invitatii de la bal n-aveau cunostinte de spaniola sau de italiana. Cert e ca la succesul parapantei noastre au contribuit si inclinatiile pedofilice ale lu' Fat-Frumos care, vazand-o asa mignona, a belit-o chiar in noaptea balului. Pentru ca trasura a fost inchiriata cu ora, asiatica noastra a zbughit-o inainte de day-change pierzandu-si, in graba, un pantof. Fat-Frumos, in curul gol, n-a putut-o urmari ca s-o tina definitiv. Asa ca, de la filipineza, a ramas cu un pantof si doua amintiri. Una placuta, pentru ca filipineza noastra era specializata pe blow-job. Cealalta - mai neplacuta - o iritatie provocata de cearceafu' care i-a intrat in cur. Tot din acelasi motiv. Ce-a urmat?!?!?Se stieeeee!EEEEE!!!EEEE!Vorba manelei...Fat Frumos a dat anuntul ca isi cauta nevasta si, pe cea care trece testul, o va lua de sotie. Aici realitatea si povestea coincid. Stiu ca multi dintre voi ati fi vrut alt test decat cel al probarii pantofului, dar Fat-Frumos uitati un amanunt esential.Lui inca nu-i trecuse amintirea dureroasa si n-ar mai fi rezistat sa tot stranga din fund pt toate pretendentele. Asa ca a dat testu' cu pantoful. Si au trait fericiti pana la adanci batraneti, singura diferenta fata de poveste e ca au renuntat la lenjeria de pat.