Este povestea care a fost
difuzată, in noaptea dintre ani, la "teatrul radioșanțic". Eroul
nostru era la un pahar de vorbă, c-o prietenă, pe palier. Trebuie să precizăm
că se aflau pe palier din cauză că nu se fumează in casă iar cei doi scoteau
fum ca o locomotivă.
-Cum e blocu', vecinii? Sunt
ok? intreabă amica eroului nostru.
- Băi sunt ok. E genul de
bloc liniștit cu perdeluțe la geamurile de la intrare. Populat in majoritate de
pensionari.E chiar liniste. Dacă vrei să faci un tămbălău, cu prietenii, mai
bine te duci la mama decât să i aduci la tine. Singura pată de culoare era o
vecină de la 6 sau 7 care avea niște țigle lipsă de pe mansardă; o auzeam
țipând să vină miliția să i ia pe derbedei si pe târfele alea.Nici acum nu știu
care derbedei si care târfe, da' pare o cerere pertinentă. Cam toată lumea e de părere că derbedeii si
târfele ar trebui să discute cu milițienii. Cert e că n am mai auzit-o de ceva
timp.
- Mi e dor de ea, spuse eroul
nostru c-o urmă de regret in tonul vocii.
- Știi ce s-a-ntâmplat cu ea?
- Presupun c-au dus o nepoții
la Bălăceanca ca să i prăduie casa. Când o auzeam îmi mai aducea aminte de
balamucu’ de la ai mei. Cred ca i zona cu cea mai mare densitate de nebuni pe
metru pătrat. In fine știai că nu există, in nicio limbă, un cuvânt similar cu
"dor"? Nu poti să spui in nicio limbă "mi e dor de x".
- Cum să nu? intervine amica.
Există "I miss x" in engleză.
- Dar nu cu sensul din
română. Nu poti spune "mi e dor de casa sau de acasă".
- Pt asta există "Home
sick".
- Există, nu neg, dar e altă
exprimare. In română poti spune că ti e dor de mă-ta, de casă, de duduia pe
care o gâdili, de balamucu' din zona populată de nebuni unde ai crescut, de
toti si toate. Chiar si de un străin ca vecina nebună de la 7.
- Imaginează-ți că asta poate
fi un studiu de caz pt niste minți luminate - Simpozionul Academiei Române
"multiplele sensuri ale DORului românesc". Parcă mă și văd înconjurat
de noduri tari la cravată care dezbat diversele sensuri. Iar la final ridic si
eu mâna si zic: mă scuzati, v am ascultat prelegerile si vreau sa fac o
completare. "Dor" poate fi folosit si cu sensul de "mi e dor de
vecina nebună de la 7, pe care n o cunosc decât din auzite, dar care mi
trezește nostalgia de casă". Practic poate să ti fie dor de un necunoscut.
- Poti să ne mai dai un
exemplu când iti este dor de un necunoscut, intervine academicianu' care
prezidează simpozionul?
- Sigur. Imaginați va că
mergeți zilnic cu RATB ul. La aceeasi oră. Cu timpu' începi să cunoști
călătorii cu care faci blatul împreună. Presupunând ca RATB ul ar avea o
organizare nemțească, constați, in același timp, că șoferul e același tot
timpul. Pe numele lui, Valerică, Valerică
șoferul de 117. Si Valerică te duce zilnic la
muncă vreme de câțiva ani. Nu te leagă nimic afectiv de el dar, după vreo 3 ani
constati că șoferul s a schimbat; o fi ieșit omu' la pensie , te gandesti in
sinea ta.
- Pai si ti e dor de ăla, in
plm de academician, intervine un alt tip, de data asta din public?
- Pe moment nu, dar cu timpu'
constati că noul sofer are obiceiul sa adoarma pe liniile drepte si sa se
trezească in momentul cand tre’ sa vireze sau când e stop. Si atunci clar ti se
face un dor nebun de Valerică. Si nu numai tie. Dupa ce faci constatarea asta,
te apuci să faci un sondaj printre călători si întrebi in gura mare
"baaai, să ridice mâna cui nu i e dor de Valerică". Stupoare: din tot
autobuzul se ridică o singură mână sus. Si tot autobuzul se uită cu ură la
respectivul. Acesta se scuză spunând că vrea să se sinucidă dar nu vrea să
urmeze trendul cu săritu' n fața metroului. A vrut să fie mai original. Oricare
din astia prezenti…v-ar fi dor de Valerică?
Si, revenind din exercitiul
de imaginație cu simpozionul, eroul nostru isi intreabă amica de palier:
-
Zi sincer, tie nu ti-ar fi dor de Valerică?
