Tha inglish Scorseze

Ne urcam, eu cu a mea, intr-o zi de week-end, in metrou. Urcam la Basarab si sarim, cu agilitatea unor pensionari senili, pe primele locuri libere. Fiind week-end, metroul era liber da' am dat buzna dupa locuri ca sa ne antrenam pt batranete. La un scaun distanta de noi ia loc un domn cu o salopeta stropita de var si vinarom care emana o puternica aroma de boasca. Probabil ca facuse tuica in ziua respectiva. Pt cine nu stie ce-i aia boasca dati click aici. Sau poate ca facuse un ciubuc pe care-l bause, ca prea avea o privire derutata de om obosit pe care o capeti dupa vreo 3-4 sticle de oboseala. La Crangasi urca o asiatica zglobie care se duce glont la Scorseze-ul aflat la burduf. Dupa privirea Scorseze-ului, asta mica, fie l-a injurat de mama fie i-a vorbit in engleza. Pt ca mana badigardului a zburat spre tomfa gata s-o tumefieze pt neobrazarea ei. Noroc c-a fost vorba de a 2 a varianta si, din dialogul ce-a urmat, ne-am dat seama ca ar fi vrut sa ajunga la Pacii. Cum ScorseJii sunt niste oameni certati si cu limba romana, daramite cu engleza, o sa incerc sa va reproduc, textual, indicatiile lui si amendamentele muncitorului obosit de tuica. Desi eram la ceva distanta unii de altii iar metroul nu e cel mai silentios mijloc de transport, am reusit sa prind integral explicatia omului pentru ca, pe masura ce vorbea, volumul decibelilor era din ce in ce mai ridicat. La sfarsitul explicatiei ajunsese, efectiv, sa urle la asiatica... "You go three statii." Si-i arata 3 degete de la mana. Dupa care se apuca de fiecare deget si urla, cand spre deget, cand spre asiatica: Petraaaacheeeee Poenaaaaru! Grozaaaaaveeeesti. Si la ultima cobori. GO down! La Erooooooilor! Threeee! Si schiiiimbi! Pa partea ailalanta, si face un semn cu mana descriind un arc de cerc ca si cum ar incerca sa sara cu degetul, pe care-l indicase ca fiind Eroooooilooooor, peronul. Intre timp se face Petrace Poenaru(Semanatoarea pt astia mai batrani) si badigardul reia explicatia aratand peronul statiei si degetul pe care-l botezase Pentrache Poenaru. Si s-apuca asta sa urle iar la asiatica: Petraaache Poenaaaaru!Si la Erooilooor coboori! Go down! Urmarind scena cu privirea pierduta, betivul nostru, mormaie ca pentru sine, destul de tare sa-l auzim si noi: Asa si?!? Daca urli la ea, din ce in ce mai tare, crezi ca intelege romana mai bine?!? Pe mine si p-a mea ne buseste rasul. In discutie intervine o alta duduie care ii explica in cateva vorbe ca tre sa coboare peste 2 statii. Asiatica e cat de cat lamurita si da sa se indrepte spre locul liber dintre a mea si betiv. Pana sa ajunga la noi, badigardul ii mai urla odata, peste duduia cu explicatiile "Eroooiloooor and Go down! Si schiiimbi!" La care betivul nostru intervine c-o alta duma, zisa tot ca pt el: "Hai c-ai lamurit-o bustean!" Vine asta mica, se aseaza intre noi si betiv si se uita mirata la noi care ne hahaiam cu gura pana la urechi. Se face intre timp Eroilor si ne revenim si noi din hahaieli cand betivu' o ia p-asta mica de-o aripa si-i zice pe-un ton parintesc: "Hai! Hai c-aici coboram!" Si-o da jos si-o duce peste peron sa ia metroul spre Pacii. Da-i alta repriza de hahaiala pe motiv ca asta mica invatase romana de la cat a urlat ala la ea. A mea a pus punctul pe i si a concluzionat "vezi ba ca intelege si de vorba buna?!?"...si da-i iar hahaiala.

Un oras ca o piesa de teatru

Pentru ca am fost la carnavalul din Venetia si v-am povestit doar drumu', o sa incerc sa va povestesc cum a fost si restu' plimbarii. Asta e continuarea experientei macaronistice si, conform titlului, ati fi tentati sa credeti ca am cazut in butoiul cu poezie. Sau cu dramaturgie. Ei bine nu! De ce am zis ca o piesa de teatru? Pentru ca orasul e exact ca o piesa de teatru: actorii vin -inainte de spectacol- isi joaca rolul, dupa care pleaca acasa. Cu exceptia locatarilor din costumele de carnaval, pare ca nimeni nu-i de-al locului. Cu totii populeaza orasul, dimineata, ca pe o fabrica unde merg la munca si careia ii sparg poarta in fiecare seara. De fapt cred ca asta si e in cele din urma; seamana cu Mos Craciun - un produs de marketing foarte departe de ideea initiala si mult supraevaluat. As fi guvid sa sustin ca e urat. Din contra, e foarte frumos. Sandramalele viu colorate, facute acu' sute de ani, canalele inguste care curg in loc de strazi, podurile, costumele care mai de care mai fistichii si toata viermuiala de turisti iti lasa impresia ca-i viu. Si locuit. Si natural. De fapt toata viermuiala e constituita din cateva categorii distincte:


- esticii, de regula mai tinerei. Ii recunosti dupa plombele la vedere din gura larg cascata a mirare. Mirare pe care le-o citesti pe mufarina ceva gen "sa-mi bag #($*&! ce sandramale au facut astia!" Daca-s de-ai nostri, mirarea e amestecata si c-un ceva nedefinit dat de asemanarea blocurilor multicolore din Rahova cu casutele venetiene.

- vesticii, de regula mai batranei. Au moaca "Ja! Ja! Mein liebe! Sunt senil, da' romantic si te-am adus la Venetia". Asta i-o spune, fie nevestei de 50 de ani (si 150 de kile), fie "secretarei" de 50 de kile si atat. Varsta n-o precizam ca-i la granita cu pedofilia.

- asiaticii de toate varstele, toti cu acelasi 3 prenume: Blitz-In-Ochi Nu-Cli-Pi Sei-Tzeeesee. Japonezii sunt singurii care se disting clar dintre asiatici: n-au niciodata un singur aparat foto. Minim doua.

- bastinasii liberi. Cu atitudine boema, tantosa, senila, lidibinoasa, sau toate la un loc, costumati de carnaval, gata sa apara in toate pozele cintezoilor cu unul/doua/trei camere digitale. (astia sunt si singurii locuitori ai orasului)

- bastinasii ocupati. Sunt proprietari de shaormerie, de dugheana cu magnetei sau de bucatarie cu pretentie de carciuma. Carciuma de 5 scaune e carciuma. Mai mult de 5 scaune e restaurant. Functie de specificul business-ului, pe bastinas il poate cheama Genclerbirligi, Ghiuruc Ciackr sau Mustafa Ildirim - daca vrei "una mare cu de toate, ca la Dristor". Sau Tzintzi-Euro-Oritze-Mitzerie-de-zetze-tzentzi - daca esti croit sa-ti impodobesti frigideru' cum ii impodobeste Irina pomul lu' Fuego. Daca vrei sa bagi pe sub mustati si sa stai si pe scaun, in acelasi timp, atunci tre' sa mergi la carciuma. Sau la restaurant in cazul in care sunteti un grup mai mare de 5. Daca la primele 2(kebabaria/magnetzaria) primesti ceva de 5 euro, la carciuma poti avea surpriza sa primesti doar meniul pt 2-5 euro. Obiceiul asta barbar se cheama "coperto" si e, in traducere romaneasca, spaga ospatarului. Care ospatar, de regula, e chiar patronul carciumii. Ca vorba aia, de cati ospatari poti avea nevoie pt 5 scaune si 2 mese? De regula, pe proprietarul carciumii il cheama Luigi-Tortelini-Macaroni sau Mario-Forneti-Trompetti. Orice nume ar avea, majoritatea au pretentia sa stii italiana. Unii chiar se simt jigniti de obraznicia de a fi turist in Italia fara sa stii italiana. Ceva gen "Ce plm ai venit koaie, daca nu ai macar 3 ani de italiana facuti la scoala?" Din orice colt de lume ai veni, ai mai multe sanse sa stii tu mai multa italiana decat stie el engleza. Cam toti vorbesc engleza doar din maini. Asa ca, daca vrei un raspuns tre' sa te asiguri ca n-are nimic in mana. Asta daca vrei sa intelegi ce spune, altfel, aveti o problema de comunicare.

Nu stiu cum arata, pe vremuri, o fabrica comunista da' cred ca Venetia se apropie cel mai mult de ea. Zic asta pt ca te poti tocmi cu gondolieru' in trenu' cu care faceti impreuna naveta. Ca e dimineata sau seara, ca unu' vine sa cheltuie banii in timp ce altu' vine sa-i faca, invariabil va intalniti in tren. Sau autobuz. Pe langa asta cu populatul orasului dimineata si parasitul lui -in corpore- seara, senzatia de nenatural, mi-a fost data si de lipsa copiilor. Nu ma refer la copii turistilor. Ma refer la ai bastinasilor. In alea 3 zile, cat am batut la pas orasul, singurul copil de-al locului, pe care l-am vazut, a fost unul din piatra, in curu' gol si cu o broasca-n mana. La toate astea s-a adaugat si carnavalul, cu mastile lui care acopera aproape integral fetele. Una peste alta e ok de vazut si carnavalul si orasul. Bine ar fi sa le combini si sa le vezi in aceeasi perioada ca sa nu fii nevoit sa revii. Daca totusi o faci ai grija sa nu se bugheasca ospatarii ca ai mai fost acu' 3 ani si tot n-ai invatat italiana