Jocurile copilariei - jocul cu ICI

Cea mai grea sarcina, cand ai kinder, e sa-l pui la somn. Toate sarcinile care vin odata cu kinderul par niste activitati boeme pe langa asta cu pusul la somn. Din fericire al meu copil nu e asa indaratnic la treaba asta. Chiar daca e fan declarat somn, tot exista momente cand tre' sa scoti din palarie un chelchiusoz ca sa-l faci sa nu se mai agite pana il ia somnul. Asta pentru ca, acum, nu mai e voie sa-l legi de pat. 'miaj!
Ei bine intr-unul din aceste momente am jucat, cu maica-sa, jocul nostru cu "ici" - fiecare spune un cuvant care se termina in "ici".
Arici, pogonici(invariabil vine dupa arici si e acceptat chiar daca nu e un cuvant), limbrici, pupici, purici, sorici, furnici, bici, nici, lipici, mitici, pitici, mici, pisici, plici, pustnici, voinici, vestici, nordici, estici, sudici, ludici, mirifici, frici, pulifrici(vezi pogonici), silnici, zilnici, psihici, psihologici, psihedelici, ciclici, colici, urici, vornici, copeici, pici, conici, fonici, eliptici, rombici, dreptunghici, puici, igienici, medici, onirici, idilici, politici, modici, logici, septici, lectici, sonici.
Ultimul cuvant a fost "polonici"...M-am rasculat impotriva polonicilor si, cu un amestec de rascoala si stupefactie, am replicat "Hai frate, ma lasi cu polonicii tai!?!?!" Toata cantitatea de amorteala si letargie pe care i-am indus-o kinderului s-a spulberat, a inceput sa rada si ne-am culcat peste o ora.

Morala: cand te apuci de joc, reprima-ti toate starile interioare daca vrei sa te culci la o ora decenta.

Legenda *rinoseronteului (*rinocer pa braziliana)

Bă am fost, de Paşte, prin Portugalia mai exact la Lişboa, Porto şi Sintra. Iar la Porto am fost, printre altele, la muzeul descoperirilor – muzeu dedicat perioadei de glorie a Portugaliei din perioada marilor descoperiri geografice. Printre chităielile kinderului am reuşit să citesc, partial color, legenda rinocerului. Nu acelaşi noroc l-a avut şi nevastă mea care a trebuit sa interactioneze cu chităielile aceluiaşi kinder şi să-i acorde găleata de atentie la mofturi (pe care eu i-am refuzat-o). Din acest motiv am simtit ca-i de datoria mea să-i descriu plastic cele aflate, descriere  pe care o las aici ca să fie...

Duduie ştii de legenda rinoseronteului? Ştii cum s-a născut? Păi e simplu: pe un nătărău, venit din coloniile ăstora din India, l-a lovit spiritul artistic. Şi-a desenat un rinocer c-aşa l-a văzut el in India. Păi ce l-a tinut pt el pă desen? Nuuuu. Trebuia prostu’ să se dea mare si unde putea să se dea cel mai mare, că A3 si uau biz incă nu egzista? In curtea lu’ Manuel a lu’ Portugao. Şi i-a arătat prostului desenu’. Ăsta a căscat gura şi-a zis: vreau si io un dăsta, mare cu dă toate. Ia hai! Următoarea corabie care pleacă spre India să nu-mi aducă aur, argint, mirodenii, plm, muie. Vreau un dăsta! Acu’ ce să facă pulimea supusă? Decat să să uite in gura lu’ Luminătia Sa ca Vasilica la mustată si să-i facă pă plac la boul cazematei. Aşa că următoarea corabie(o caravelă) a plecat valvartej cu incurajarea „duceti-vă, futuvă-n gură, să-mi aduceţ unicoarna!” Că, fie vorba intre noi, dobitocii n-avea acces la informatie si, pt ei, rinocerul era intruchiparea unicornului. In Dark Ages nu punea nimeni pret pe scris si citit. Cam ca acuma: „Stii să scrii si să cetesti? Intelektualule! Asa, si ce? plm si io sti-u: unu, doi, trei, cinci, noua, zece plm. Ajung-ăt-i k mă doare kpu!” In fine. Dacă babuinii ar fi fost mai prietenoşi cu scrisul si cititul poate ar fi stiut că romanii organizau petreceri la care invitau crestini si diverse animale in scop dă entărteinment! Cele mai apreciate erau meciurile crestini vs lei da’ mergeau si elefantii/rinocerii dacă leii nu se prezentau. Revenind la rinoseronte, intaiul Manuel al Europei se gandea că o să aibă si el un unicorn in grădina zoo. Ajunsă in India corabia era asteptată mai ceva decat ziua de salariu: existau foarte putine ocazii sa cari acasă tot aurul, mirodeniile, mătăsurile si alte obiecte de uz casnic. Corabia de acasă era deasă ca eclipsa. Ai citit Shogunu’ – galeonul care vizita Japoniile venea anual. Aşa ş-aici. Gandeşte te că o caravelă avea o capacitate intre 50 si 200 de tuni. Iar tonajul ăsta era o estimare ochiometrică. Era produsul dintre lungimea corăbiei de la un moţ la altu X lăţimea ei la linia de plutire X adancimea de sub punte / 100 . Estimarea asta o folosea centaurul Angliei ca să taxeze tot vinu’ importat cu 3 şilingi/tona de vin. 3 şilingi de atunci valorau cam 100 de lire de acum. Destul de subţire – 1 lira/10 litri. Bine ăia erau şi nişte boschetari si drojdieri notorii si aveau nevoie de drojdeală. Nu că acu’ le-ar fi trecut...doar ii taxeaza guvernu’ mai mult.

Revenind la tonajul caravelei noastre un tun e aproximativ o tona d-a noastră. Şi-n alea 50-200 de tone trebuiau să incapă:

-          20 de tunuri pt pirati(preponderent englezi). Intre ocupaţiile de bază ale bătranei Anglii pirateria era brătară dă haur. D-aia niciodată nu puteai avea prea multe tunuri. Uitandu-mă pe lista galeoanelor portugheze am văzut ca multe dintre ele au avut o viata scurtă si-un sfarsit nefericit. Care, de multe ori, s-a terminat pe fundul oceanului.

-          Mai aveai nevoie de 30-40 de asistaţi social pe post de marinari

-          Mancare pentru asistati. Chiar dacă ocoleai Africa nu puteai ancora unde vrea plt că, in loc sa cobori să-ti iei mancare, coborai si-ti luai bătaie de la sălbatici. După aia deveneai tu mancare. Aşa că era mai safe să ai mancare pt asistaţi.

-          Unicoarna vieţii la 2 tone bucata + mancare pt bestie pt 4 luni. 120 de zile le-a luat să ajungă din India in Lişboa.

-          Pe langă astea au băgat baetii ce au mai putut in materie de aur, argint, matase si alte d-ale gurii.

Să ne imaginăm acum reactiile diversilor actori implicati inainte si dupa  aflarea vestii că anul ăsta corabia de Lisboa transportă preponderent rinocer:

Pulimea dornică de imbogătire care spera să care tot aurul acasă:

Inainte: Să moară Frantaaa, dacă duc tot aurul acasă, mă mut 2 ani in Loft!Beau numai Brignac!Sarakilor!

Dupa: Futem-as in rinocerul Prealuminatului Manuel.  Muie! Sper să pătească naufragiu!

Pilotul caravelei:

Inainte: procent din ce cară pulimea dornică de imbogătire + ce tre’ să-i duc Luminătiei Sale..Viată! Cu banii ăia ii dau afară pe toti coate-goale-mate-fripte din Loft si stau singur 2 ani.

După: fmm Luminătia Ta...te-ai pişat pe noi cu rinocerul tău. Sper să-ti moară după ce-l debarcăm.

Guvernatorul Indiei 
Inainte: fute-te-n gură Luminătia Ta. Ce mare e şandramaua pe care ne pui să ti-o umplem cu aur. Fmm de avar!

Dupa: Moooaamăă ce dobitoc ejti Manuelee...Cum plm să nu-ti dau un rinocer!Băai boilooor! Prindeti-l p-ăl mai gras dintre rinoceri. Si femelă! Si lăsati-i loc că poate fată pe drum. Şi puneti si mancare din belsug pt unicoarnă. Suplimentati si numărul de asistati să fie fără număr ca să ajungă teferi la Lisboa. Că voarba aia „dăcat să dai 2 tone dă haur mai bine-i trimiţi prostului 2 tone de rinocer....Si-ncă niste tone de mancare să aibă ce băga la maţ. Luam-ar in carcă dă prost!”

Pontenţialii asistati:

Inainte: dacă e să mă convoacă guvernatorul la transportul dă anul ăsta, sigur ajung acasă pă banii si mancarea Luminăţiei Sale. Parcă i vina mea că p-ai mei i-am băut pă toti in Goa!

Dupa: Am fost selectati toti! Trăiască rinoserontele Luminătie Sale! Dacă ni se face foame pe drum il mierlim si-l punem la protap! Zicem că l-a luat furtuna! Si-asa e unicorn...poa’ să zboare cănd vrea el! Fmm Manuele că ejti mai prost dăcat Tudorel!

După 120 dă zile, unicoarna noastră a ajuns la Lişboa unde a binedispus pulimea/prostimea. Intai p-aia cu sange albastru şi obraz subţire dupe care p-aia cu stomacul subţire si lipit de carcă. Cand a considerat Manuel că i-a binedispus pe toti, a expediat bestia rinoceroasă spre statul papal cu speranta că prefericitul o să-i acorde exclusivitate pe teritoriile din „Lumea nouă”. Numai că blestemele băetilor din India s-au lipit de noul transport si a naufragiat cand mai mai să ajungă la papă. Intamplarea a făcut ca leşul bestiei să eşueze pe mal de unde a fost recuperat de băetii lu’ Manuel, trimis in Portugalia, impăiat si retrimis papei. Care nu s-a arătat impresionat de maimutoiul impăiat aşa ca treaba cu exclusivitatea a rămas in stadiul „Manueleee, inchide că te sun io. Cand oi avea credit!”