I miss Valerică. Bad

Este povestea care a fost difuzată, in noaptea dintre ani, la "teatrul radioșanțic". Eroul nostru era la un pahar de vorbă, c-o prietenă, pe palier. Trebuie să precizăm că se aflau pe palier din cauză că nu se fumează in casă iar cei doi scoteau fum ca o locomotivă.

-Cum e blocu', vecinii? Sunt ok? intreabă amica eroului nostru.

- Băi sunt ok. E genul de bloc liniștit cu perdeluțe la geamurile de la intrare. Populat in majoritate de pensionari.E chiar liniste. Dacă vrei să faci un tămbălău, cu prietenii, mai bine te duci la mama decât să i aduci la tine. Singura pată de culoare era o vecină de la 6 sau 7 care avea niște țigle lipsă de pe mansardă; o auzeam țipând să vină miliția să i ia pe derbedei si pe târfele alea.Nici acum nu știu care derbedei si care târfe, da' pare o cerere pertinentă.  Cam toată lumea e de părere că derbedeii si târfele ar trebui să discute cu milițienii. Cert e că n am mai auzit-o de ceva timp.

- Mi e dor de ea, spuse eroul nostru c-o urmă de regret in tonul vocii.

- Știi ce s-a-ntâmplat cu ea?

- Presupun c-au dus o nepoții la Bălăceanca ca să i prăduie casa. Când o auzeam îmi mai aducea aminte de balamucu’ de la ai mei. Cred ca i zona cu cea mai mare densitate de nebuni pe metru pătrat. In fine știai că nu există, in nicio limbă, un cuvânt similar cu "dor"? Nu poti să spui in nicio limbă "mi e dor de x".

- Cum să nu? intervine amica. Există "I miss x" in engleză.

- Dar nu cu sensul din română. Nu poti spune "mi e dor de casa sau de acasă".

- Pt asta există "Home sick".

- Există, nu neg, dar e altă exprimare. In română poti spune că ti e dor de mă-ta, de casă, de duduia pe care o gâdili, de balamucu' din zona populată de nebuni unde ai crescut, de toti si toate. Chiar si de un străin ca vecina nebună de la 7.

- Imaginează-ți că asta poate fi un studiu de caz pt niste minți luminate - Simpozionul Academiei Române "multiplele sensuri ale DORului românesc". Parcă mă și văd înconjurat de noduri tari la cravată care dezbat diversele sensuri. Iar la final ridic si eu mâna si zic: mă scuzati, v am ascultat prelegerile si vreau sa fac o completare. "Dor" poate fi folosit si cu sensul de "mi e dor de vecina nebună de la 7, pe care n o cunosc decât din auzite, dar care mi trezește nostalgia de casă". Practic poate să ti fie dor de un necunoscut.

- Poti să ne mai dai un exemplu când iti este dor de un necunoscut, intervine academicianu' care prezidează simpozionul?

- Sigur. Imaginați va că mergeți zilnic cu RATB ul. La aceeasi oră. Cu timpu' începi să cunoști călătorii cu care faci blatul împreună. Presupunând ca RATB ul ar avea o organizare nemțească, constați, in același timp, că șoferul e același tot timpul. Pe numele lui, Valerică, Valerică
 șoferul de 117. Si Valerică te duce zilnic la muncă vreme de câțiva ani. Nu te leagă nimic afectiv de el dar, după vreo 3 ani constati că șoferul s a schimbat; o fi ieșit omu' la pensie , te gandesti in sinea ta.

- Pai si ti e dor de ăla, in plm de academician, intervine un alt tip, de data asta din public?

- Pe moment nu, dar cu timpu' constati că noul sofer are obiceiul sa adoarma pe liniile drepte si sa se trezească in momentul cand tre’ sa vireze sau când e stop. Si atunci clar ti se face un dor nebun de Valerică. Si nu numai tie. Dupa ce faci constatarea asta, te apuci să faci un sondaj printre călători si întrebi in gura mare "baaai, să ridice mâna cui nu i e dor de Valerică". Stupoare: din tot autobuzul se ridică o singură mână sus. Si tot autobuzul se uită cu ură la respectivul. Acesta se scuză spunând că vrea să se sinucidă dar nu vrea să urmeze trendul cu săritu' n fața metroului. A vrut să fie mai original. Oricare din astia prezenti…v-ar fi dor de Valerică?

Si, revenind din exercitiul de imaginație cu simpozionul, eroul nostru isi intreabă amica de palier:

-          Zi sincer, tie nu ti-ar fi dor de Valerică?