fapte bune

Urmaresc un blog.In afara de al meu :). De fapt mai urmaresc un blog, si zilele trecute am citit un articol despre fapte bune si ce ne motiveaza sa le facem.Parerea autorului e ca le facem in speranta unui castig material, emotional, bli bli bli.Ideea era ca nu exista fapta buna neconditionata.Scotocind prin cutiuta cu amintirile faptelor bune intreprinse am dat peste una pe care o sa v-o povestesc si voua.E 25 decembrie dimineata, si mosul n-a venit in aeroport (prestasem in ajun o tura de noapte).De fapt cred ca prestasem si ziua de ajun si noaptea de Craciun.In drum spre casa am trecut pe la chioscul-magic unde se intampla toate alea si de unde imi iau tigari. Printre blocuri, troienele erau pana la genunchi pt ca lumea inca nu iesise sa-si curete masinile de zapada si de fapt nu iesise nimeni de prin case.Romanul era inca cu urechea de porc in bot la ora aia.trebuie spus ca-n ajun ninsese toata ziua si cred ca si toata noaptea.La chioscul magic era vanzatorul (Yannis) si un client fidel (caruia nea Rami ii spune "salvaristu").Rami e prescurtarea de la Ramirez,care Ramirez e patronul "super-marketului" si tatal prietenului nostru din copilarie Yannis(asta pt cine nu stie).Ne-am urat de toate cu cele doua personaje, l-am injurat pe Santa ca nici anu' asta nu ne-a adus decat pagube si datorii si mi-am facut o ciocolata calda.Intre timp, salvaristu a terminat victorios lupta cu sticla de tuica cu care venise "la pachet".E salvarist pt ca e sofer pe salvare dar asta nu-l impiedica sa drojdeasca ce-i cade-n mana.Inutil sa spun ca era intr-o avansata stare de "imponderabilitate".Dupa ce si-a terminat tuica omu nostru a plecat spre casa ca sa se culce, ca vorba aia, venise si el de pe tura de noapte.pe aleea plina de troiene omu' nostru a cazut de vreo 3 ori in primii 20 de metri, la ultima cazatura ramanand acolo.Vazand ca nu se ridica din mormanul de zapada am decis sa-l duc acasa.Si ma duc si-i dau trezirea, ii dau vestea proasta ca nu poate sa doarma acolo, il ridic si hai.semnalmentele respectivul salvarist?!? 1,80-1,90 si 100 de kg.Unde mai pui ca avea reale probleme cu directia.Si da-i, si lupta. Si in urmatoarele 10 min mai facem , cu chiu cu vai, 20 metri.Dupa care-mi zice: "ne odihnim!" si se lasa moale in zapada.Luat pe nepregatite, cad si eu odata cu el.Il ridic si ne continuam drumu.La fiecare popas pt odihna ii dau drumu si cade singur.Dupa vreo 3 popasuri, juma de ora de mers si maxim 100 de metri parcursi imi sare in ajutor un tataie iesit sa-si curete masina de zapada.Semnalmentele bunului samaritean: 1,50-1,60, 30 de kile cu tot cu bocancii de iarna si o pereche de ochelari cu niste funduri de sifoane ca-n filmele cu tocilari.M-a bufnit rasu' cand mi-am imaginat cum o sa fie urmatorul popas pt "odihna".Binenteles la urmatorul popas bunul samaritean s-a ales cu lentilele inzapezite intrucat el nu stia ca "ne odihnim" e sinonim cu "imi dau drumu sa cad pe fata in zapada si te iau dupa mine". Si-uite asa am ramas iar singur sa ma lupt cu salvaristu pana acasa.Nu stiam blocu unde sta si nici el nu era prea sigur care-i scara lui.Cand ajungem in dreptul blocului imi cere sa-i scot cheile din buzunar ca sa deschid usa din spate a scarii.II zic ca eu nu umblu in buzunarele oamenilor si daca e cineva acasa pot sa-l las in spate si sa sun la interfon sa vina sa-l ia sus.Isi aduce aminte omu' ca are 2 copii si incepe sa urle cat il tin plamanii "Ralucutzaaaaaa!!!Ralucutzaaaaaa!!!"...Iese Ralucutza in cele din urma, vede ca ta-su e prastie, ne deschide usa, il duc sus, ma cert 10 minute cu el pe motiv ca nu-i beau berea/vinul/tuica si "nu ies de la el din casa pana nu ma cinsteste".Reusesc sa-l pacalesc si o tai hoteste din casa.Care-i morala?!? "fa tot binele pe care poti sa-l faci si tot raul pe care e necesar sa-l faci"
PS citatul nu-mi apartine ci e al printului Dakkar (un personaj al lui Jules Verne)