Unii oameni mor sau mai rau, ajung la spital

Dupa cum zice si titlul...e rau sa te duci pe gherla dar, aproape la fel de nasol e sa te duci prin spitale...Saptamana care a trecut am avut ocazia sa practic spitalizarea. Din ce cauza? Pt ca-mi place sa umblu fara sosete. Si cand umbli fara sosete racesti. Si daca racesti si-o mai arzi si prin ploaie/ninsoare risti s-o agravezi. Pe raceala. Daca la toate astea mai adaugi si fumatul in curu’gol pe balcon atunci e clar – ajungi la spital. Asa ca miercuri mi-am luat inima-n dinti si am ajuns la spital. Asta dupa ce marti seara/noapte cica am avut revendicari mai dubioase decat protestatarii din piata: lu’tata i-am zis ca mi-am dorit dintotdeauna un ponei iar cu mama aproape ca ma certam sa ma lase sa dorm pe usa de la baie. In plus cica aproape toata noaptea am vorbit cu tot felul de prieteni imaginari. Asa ca am ajuns miercuri la spital. Am ajuns primu’, cred ca inaintea portarului. Pt ca mama mi-a zis „am vorbit cu dna doctor si nu poti sa intarzii – la 8 tre sa fii acolo.” Si-am fost. La 8:15 a venit „dnul inginer”. Cel putin asa se recomanda in telefon ochelaristu’care venise de doar 2 minute si reusise sa ma enerveze la culme cu titulatura lui de kkt. „Sa-ti iau ochelarii de cartita inginereasca pe coclender my friend.” i-am transmis in gand maimutoiului mutandu-mi privirea la al 3 lea pacient sosit. Pe al 3 lea pacient o vom numi „buni” din cauza ca avea ca gadget una bucata nepoata la vreo 5 ani. Pe la si 20 ajunge al 4 lea pacient o vom numi „baba dezinformatoare”.Usor usor bancuta din fata cabinetelor s-a populat c-o gramada de bolnavi, astfel ca eu si amgdala mea umflata ne simteam din ce in ce mai ingramaditi. Pe la 9 fara ceva un borac de copil a inceput, 3-4 cabinete mai hacana, sa miaune si nu se oprise nici la 11, cand am terminat eu. Un mieunat dura cam 5 secunde, facea 2 secunde pauza, dupa care baga alt mieunat. Daca nu mieuna urla in timp ce alerga pe hol. La un moment dat ma gandeam sa-i spun lu’ma-sa sa-i scoata bateriile da’m-am linistit ca incepuse pe cele 2 usi, la care asteptam, sa intre si sa iasa diverse halate de diverse culori. Acum eu aveam o singura problema: nu stiam cum arata doctora asa ca m-a mancat s-o intreb pe baba dezinformatoare daca a vazut-o intrand/iesind pe dna doctor X. Nonsalant, cretzulina albastrica (ei bine da!si creata si albastru facuta in cap) mi-a zis un „nu”hotarat asa ca n-am mai insistat.Am mai asteptat o juma de ora de halate care se preumblau prin cele 2 usi si am mai intrebat-o odata daca dna doctor X a intrat/iesit. O intrebam pt ca si ea astepta acelasi doctor si am vazut-o tresarind de cateva ori. Mi-a zis un al 2 lea NU la fel de hotarat ca primul.Pana la urma dnul „inginerul p*^*lii si-al aventurii” a disparut pe sectie(2 etaje mai sus) si dus a fost. Cei cativa bolnavi care mai erau si-au rezolvat problemele intrand si iesind pe una din cele 2 usi pe masura ce erau chemati. Astfel ca, pe la 10 eram eu cu cele 2 babe postati in fata celor 2 cabinete. La un moment dat de pe usa din stanga iese o dna doctor si intra pe cealalta usa. Albastrica sare de pe bancuta cu agilitatea unei feline dar reactia e intarziata si doctora dispare inainte de a putea sa-i adreseze vreun cuvant. O intreb pe Senilitatea Sa daca nu cumva dna doctor X e ultimul halat ce a trecut prin cele 2 usi. Mi-a zis ca nu e ea dar deja eram sigur ca ma minte. Confirmarea ca hoasca batrana ma minte o primesc in 10 secunde.Pt ca, la usa pe unde a intrat dna doctor X (o vom prescurta ddX) apare o asistenta si-o intreaba pe scorojenia creata daca ddX e inauntru. Surpriza surpiza!Incretita confirma, spre consternarea mea si-a celeilalte babornite (care nici ea nu stia cum arata ddX). Usa se deschide si ddX dispare pe sectie cu baba senila si albastra dupa ea. Noi ramanem in expectativa inca vreo juma de ora sa-l ascultam pe ala micu cum miauna. Pe la un 11 fara ceva nepoata, atasata la ultima baba ramasa, intreaba „mamaie noi cand intram?” la care eu ii raspund odata nepoatei, scrasnit, printre dinti „dupa mine” si a 2 a oara babei „nu-i asa doamna, ca macar noi ne respectam ordinea venirii?”. Intre timp ma suna mama. Baba observa ca nu mai supraveghez holul dinspre sectie si se posteaza acolo astfel incat s-o interpeleze prima pe doctora in cazul in care apare. Mama ma intreaba prin telefon ce  fac si daca am rezolvat. Ii explic cum m-a indus in eroare octogenara perucata si cum o alta octogenara incearca „sa-mi ia fata”. O asigur pe mama de tot calmul meu dar daca se intampla vreo boacana o sa ma vada la stirile de la ora 5 ca „agresorul de babornite”. Pt ca m-am jurat la telefon ca daca „se baga si asta in fata mea nu mai astept niciun doctor si nu mai stau sa ma trateze dar o astept pe babaciune sa ma smardoiesc cu ea.Daca Doamne fereste...o sa ma vezi la stirile de la ora 5 – Ciao ProTiVi Mama n-am facut nimic! Doar am rupt ficatii-n ultima babornita. Si stii ce cred? Ca nu rezista decat la un bocanc pt ca e firava.” Si toate astea in vreme ce babornita belise ochii cat cepele la mine si la bocancii mei. Intr-un final ajunge si ddX, apuc sa vorbesc cu ea, se oripileaza de cat de urat e umflata amigdala, ma ameninta (si-si duce la capat amenintarea) ca mi face o punctie ca sa concluzioneze la prima vizita ca „ei cum e? Te simti mai bine?” Da dna doctor,  m-am mai linistit.. „Daca mai stateai cateva zile te linisteai definitiv.” Cu parere de bine ca nu m-am „linistit definitv” va salut din rezerva 208B alaturi de colegii mei de suferinta – un preot si-un lautar.Ori la bal ori la spital.