Scopuri....

Am o vorba pe care o folosesc in diverse momente - "nu asta e scopu' meu in viata". La care, odata am fost intrebat: "dar care e scopul tau in viata?". De aici a degenerat o intreaga discutie. Initial a avut o tenta de caterinca, realizand ca fiecarei varste ii corespunde un scop. Si-am stabilit ca la 3 ani scopul e "sa nu mai faci pe tine". La 80 e taman invers: "inca sa nu faci pe tine". Binenteles ca, realizand ca scopul in viata se schimba odata cu varsta, am incercat sa generalizam. Si-am concluzionat ca scopu' in viata trebuie sa fie de 2 feluri: - unu permanent si unu final. Cu ala permanent ar trebui sa defilezi toata viata. Ca d-aia-i permanent. Si se pune intrebarea ce-ti poti propune, astfel incat sa fii sigur ca e permanent?!? E clar ca nu-ti poti propune sa combini vreun fotbalist. Chiar daca tu ti-ai petrecut juma de viata in tractir, esti desenata cu stanga si ai mai multa celulita decat Ghita a lu' tataie inainte de Craciun. Tot nu ai garantia ca nu reusesti sa prostesti un taranus ajuns mare vedeta la o echipa din Bucuresti. (pt cei care n-au legatura cu fotbalul microbitic, mai sus e vorba de Tanase si a lui fosta bomba-sexy). Si-atunci, daca exista riscu' sa-ti atingi obiectivul, nu se duce dracu' permanenta scopului? Asa ca iti trebuie ceva mai adanc. Bombele-sexy-wannabe (care au nimerit din greseala aici) se vor gandi, probabil, ca un scop mai adanc decat Tanase ar fi ala de a-l combina pe Banel. El cica e mult mai adanc. Si mai gros. Cica nu se emotiona nimeni in vestiar de Tanase in vreme ce la Banel toti motivau ca-i apa rece si ca-si fac dus acasa...Revenind din porumb, ramasesem la scopul permanent. Pe care l-am si gasit: sa fii azi mai bun decat ieri. La orice. La luat copilu' de la gradinita - al tau, daca se poate. La dus gunoiu. La citit contoarele. La batut covoarele/nevasta/postasu'/copii/postasu' si nevasta/instalatoru/instalatoru si postasu mai bine decat o faceai luna trecuta. Pe ultimii doi habar n-am de ce i-ai bate in tandem. Da' daca s-a facut tulburelu' nu mai are nicio relevanta pe cine bati. Important e s-o faci cu din ce in ce mai mult simt de raspundere. Si tulburelu' sa-ti iasa din ce in ce mai mult si mai bun/tare. In termeni de HR, scopul permanent, s-ar traduce "dorinta permanenta de autodepasire profesionala". In termeni de stirile de ora 5 traducerea ar fi "cine a facut cel mai mult vin/tuica si l-a baut cel mai repede." Depinde la ce se rapoarteaza fiecare. Si-am ajuns, dupa ceva dezbateri, la scopul final. Se spune ca, inainte de a vedea luminita de la capatul tunelului, ai cateva secunde de luciditate in care toata viata iti defileaza prin fata ochilor. Toata viata daca nu ai cazut, in tinerete, din tren. Pt ca, mi-a zis mie un amic, in momentul in care cazi dintr-un tren, ai una-doua secunde in care vezi tot ce ai facut pana atunci. Ori daca, sa presupunem ai vazut un scurt-metraj d-asta la 20 de ani, n-are rost ca la 50-60-70-123 sa revezi prima parte. Mai ales ca la 20 nu e pe fast-forward ca la batranete. La 20 cele 2 secunde sunt mari cam cat o zi pt ca in momentul ala dai p-afara de adrenalina. Si stim cu totii ca ea dilata timpul si imbunatateste aptitudinile fizice de devii un mic super-erou cu chiloti peste pantaloni. La batranete e mai greu cu secretiile. Cu greu secreti urina da' adrenalina. Si, daca pe prima o imprastii pe tine, nu vad de ce ai mai face efortul sa o secreti pe a 2 a. Tot te duci sa-l vezi pe sf Petru. Vrei sa ajungi acolo zglobiu ca la 20 de ani sau ce? sa zica ala ca esti dopat sau ca esti pe etnobotanice si sa te trimita inapoi la un control antidoping? Si sa-ti revii, pt doua zile, cat sa apuce toate rubedeniile sa te vada cum crapi? Nu tata. Mai bine vezi filmuletu' de final si te duci linistit stiind ca nu regreti nimic din ce ai vazut. Asta ar fi scopul final: sa nu-ti para rau de nimic din ce vezi in filmuletu' de final. Sau sa fie cat mai putine chestii pe care le-ai fi facut altfel daca l-ai fi vazut de la inceput. Cumva cele 2 scopuri sunt complementare: daca te tii de primu' imposibil sa nu-ti iasa bine si al 2 lea. Si intrevederea, de dupa, cu sf Petru devine doar o formalitate.