Cu bastinasii Romaniei ep2 - Pierduti printre tampiti

Am fost si anul asta in cautarea celor 273 de locuri, ce merita vazute, din Romania inainte sa pleci afara sa vezi cum fac altii turism. (e un grup pe FB care promoveaza locurile cu pricina). Intrucat punctul de start a fost capitala Moldovei - anume Yashington - am inceput excursia noastra cu...trenul. Cu trenul pana la Bacau si de acolo cu personalu' pana la Iasi. Mersul cu personalu' CFR-ului e tot timpu' o provocare si-n acelasi timp o calatorie pe care o poti povesti nepotilor. De ce? Pt ca pleci azi si ajungi...cand o vrea D-zeu, Allah, Budha, vaca indiana sau orice alta zeitate la care te inchini. Chiar asa ar trebui sa scrie si pe site-ul CFR-ului in dreptul orei de sosire - "Cand o vrea ....(completati cu zeitatea pricipala a religiei voastre)". Astfel ca, ajunsi in impozanta gara din satul Galbeni, am stationat vreo 40 de minute. Si asta nu pt ca nasul ar fi coborat sa ia un pachet cu d-ale gurii, de la soacra care intamplator statea in Galbeni, cum am crezut initial. Si nici din cauza ca eram prea rapizi si riscam sa ajungem inainte de ora de sosire, ci pt ca am ramas fara locomotiva. Pentru ca, pe linia alaturata, era un rapid (InterRegio) de la Chisinau (or somethin') caruia-i murise locomotiva. Drept pt care a noastra a inlocuit-o pe-a lor si dusi au fost. Ca si ei statusera vreo ora in acelasi sat Galbeni crezand ca nasul a coborat sa-si ia oua de tara sau alte banataturi eco/bio. Dusi am fost si noi cand ne-a venit locomotiva de la Tecuci. Dar, de ajuns, am ajuns cu o ora intarziere. De acolo l-am racolat pe Robert si ne-am pus pe vazut tara. Frumoasa dar locuita. In Iasi am vazut statuia lu' Fanel the Great, teiul lu' Eminescu si parcul in care e situat. A 2 a zi dimineata ne-am miscat cu talent si am ajuns la mocanita din Moldovita, la Putna si la chilia lui Daniil Sihastrul. A 3 a zi am vazut Voronetul, manastirea de la Gura Humorului, casa lui Creanga din Humulesti si cetatea Neamtului. Impresionanta, iar peisajul de sus face toti banii. De acolo, de sus, i-am inteles pe cei 19 plaiesi care au aparat-o impotriva lu' Sobieski. PS Sobieski nu e capitanul nationalei poloneze de fotbal; e ala de apare in cartea de romana ca ar fi vrut sa cucereasca cetatea prin 1686 impreuna cu armata sa. Si-a cucerit-o da' nu inainte ca strajerii cetatii sa le arate polonezilor diverse parti anatomice printre creneluri. Si sa le-o cante pe aia clasica de stadion "Pe ei!Pe ei!Pe ei, pe mama lor!pe mama polonezilor!". Dupa cetatea Neamtului am mers spre barajul de la Bicaz si cheile Bicazului. Seara am hranit ratele de pe lacul Rosu si am intalnit primul etnic maghiar "ospitalier" de numa'. N-a vrut sa ne inchirieze barca si nici pt a 2 a zi nu ne-a dat mari sperante intrucat "este liberi maine oamenii cu barca". Nu stiu de ce marti "este liberi oamenii cu barca" da' n-am mai intrebat ca si-asa am ciocanit la usa lui pana m-am plictisit, inainte sa raspunda. Pt ca tot vazusem cetatea Neamtului si mi-am amintit de Sobieski, intamplarea a facut sa dam la cazare peste 3 polonezi. Cu care am stat la "eine Schnaps with ukrainian vodca/rakia" si la taclale. Cica la ei schnaps-ul e mai mare decat la nemti ca faci dintr-un litru de vodca cam 2-3 schnaps-uri. Daca stateam si la al 2 lea ma duceam in genunchi la somn. Asa ca m-am limitat la unu. Dimineata am plecat spre salina de la Praid, spre biserica fortificata de la Saschiz si spre Sighisoara. Am revazut cu placere cetatea Sighisoarei, am gasit o pereche de ochelari Ray Ban, am cocosat un cal invatand sa stau in sa cand e calu' la trap si ne-am cazat pe noapte in Sibiu. Unde, gazda a reusit sa ne explice 10 minute unde e situata pensiunea pana sa ne dea o adresa pe care am bagat o in GPS. Ca peste tot, "apa calda avem da' la caldura inca nu i-am dat drumu' ca e destul de cald ziua". De parca noi dormeam ziua la 30 de grade, nu noaptea cand erau 10-15. Pe drum am constatat si risipa care se face, in materie de vopsea, pt placutele bilingve din secuime - ajunsi in satul Borzont (denumirea romaneasca) am aflat ca in maghiara se scrie Borzont. Observati diferenta? Da' prostia? Dupa o plimbare scurta prin Sibiu, si o gramada de promisiuni pe podu' minciunilor am plecat spre Deva - unde am vazut cetatea - si am incercat spre pestera Scarisoara sau a Ursilor. N-am atins niciuna dintre ele intrucat era tarziu si nu prindeam deschis, riscand sa pierdem o zi. Asa ca am facut calea intoarsa spre Hateg, Biserica Densus, Sarmizegetusa si Hunedoara. Noaptea ne-a prins cautand cazare pe langa lacul Cincis - loc foarte frumos dar total inospitalier daca ajungi dupa ora 9 seara si incerci sa te cazezi. Din nenumaratele pensiuni vizitate in acest scop amintesc urmatoarele:


- la una suneria soneria instalata la poarta suna doar la poarta, in curte nesesizand nicio miscare chiar si dupa ce am insistat cu sunatul. Am intrat in curte si am vorbit cu niste turisti cazati intr-una dintre casute care ne-au spus ca gazda e intr-una din ele dar ca s-a bagat la somn. Si ca intr-adevar suneria soneria suna la poarta si nu pe undeva prin casa/curte.

- la alta pensiune am dat peste un portar cu simtul raspunderii; prezint mai jos dialogul avut cu el prin poarta ferecata cu asa lantu':
"-'Na seara!Aveti camere?"
"- Da, e-aproape goala pensiunea"
"- Si nu ne deschideti si noua?"
"- Nu pot, ca nu e sefa"
"- Pai si cand vine sefa? Sau cum putem da de ea?"
"- Maine dimineata la 9. Daca veneati mai devreme o prindeati aici"
"- Pai si nu puteti sa vorbiti cu ea sa ne primeasca si sa-i dam banii dimineata?"
"- Nu ca n-am telefonul ei!"
"- Pai si daca aveti nevoie de ea cum dati de ea?"
"- Pai ce nevoie sa avem de ea?"
"- Poate i se sparge o teava in camera unui turist. Sau poate ia foc sandramaua..."
"- Pai atunci sunam la firma si firma o suna pe ea"
"- Pai si nu puteti suna la firma acum?"
"- Nu"

- la a 3 a pensiune vizitata nu mi-a raspuns nimeni cand am strigat la poarta, dar deja ma obisnuisem sa intru fara sa-mi raspunda nimeni. Preturile afisate la poarta mi-au dat curajul necesar sa intru. Mi-am zis "gata am scos parleala aici. 15 lei de caciula e pomana curata.Ma mut 1 an la astia". Intru in curte si, pe masura ce inaintam spre singura casuta unde era lumina in geam, in jurul meu se tot adunau caini. Toti veseli si bucurosi sa ma vada de parca nu mancasera de o luna si eu aveam un ghiozdan plin de parizer. Dupa 20 de metri facuti in curtea omului, adunasem o herghelie si la nici 10 m pana la lumina din geam, ultima potaie, lipita la haita, a inceput sa ma latre. Brusc, toti si-au schimbat atitudinea si au inceput sa ma maraie. Atunci m-am temut pt pantalonii mei: odata din cauza mea - ca eram tentat sa-i murdaresc si-a doua oara dintr-a lor - ca eram sigur c-o sa mi-i faca franjuri. Da-mi jurasem ca, pe ala de le-a dat tonu', il degajez. Asta inainte de a ma kk pe mine sau de a le da sansa sa mi sfasie pantalonii. Cu asa comitet de primire era de mirare sa se fi cazat cineva inainte, asa ca gazda mi-a zis ca are toate camerele libere. Asta mi-a zis-o dupa ce a strigat fiecare caine in parte pe nume. Pe toti 10-15-20 sau dracu' stie cati or fi fost. Dupa care mi-a zis ca n-au nici apa calda. Si, bonus, nici toaleta in camera/casuta. Adica era cu WC in curte. Oricum WC-ul cred ca era tipla pt ca nu cred sa se fi incumetat cineva sa iasa noaptea si sa tropaie prin toata curtea inconjurat de haita hamesita. Am multumit pt oferta si am rugat-o sa-i tina ocupati pana o sterg din curtea lor.

Pana la urma am gasit cazare la motel Cincis dar cu niste scoruri considerabile. Oricum era o oferta de nerefuzat. Pt ca alta n-aveam.

In ziua urmatoare am vazut castelul Huniarzilor. Il uitasem de Livache: daca citesti asta, vezi ca la poarta la Sarmizegetusa am bagat pe sub mustati 2 portii de virsli. Si-o placinta cu marar. La fel de bune ca acum 2 ani.
Dupa Hunedoara am luat-o spre Orsova unde am cautat f putin cazare. La prima incercare, la Casa Verde, n-aveau 15 caini. Aveau doar unu. Da' nu era o potaie lesinata de foame ci era un pitbull. Asa ca nici n-am mai coborat sa intreb daca au sau nu camere. Si, cum nu s-a oferit nimeni voluntar sa coboare, ne-am continuat drumu' pana la pensiunea Damiro, pe malul Dunarii. Unde am stat 2 nopti. In prima zi am fost si-am revazut Cazanele Dunarii cu pestera Veterani si manastirea Sf Ana, iar a 2 a zi am fost la baiele Herculane si la strandul cu apa termala de la 7 Izvoare. Intreband 2 taximetristi si-un bastinas am aflat ca se terminase sezonul si strandul era inchis pe motiv ca nu sunt clienti. Taximetristii erau opriti langa 2 terase pline ochi cu....probabil bastinasi. Ca "turisti nu mai erau ca nu era sezon". Pana la urma am gasit la un hotel o piscina cu apa calda la care ne-am balacit vreo 3 ore. Ne-am intors la Orsova pt o drojdeala de final de concediu si a 3 a zi(a 9 a excursiei) am luat-o din loc spre casa. Am trecut pe la Portile de Fier si pe la parcul Brancusi de la Tg Jiu si acasa am cazut lati. Primele impresii dupa 2000 de km? Mi-am intarit convingerea ca noi nu stim sa facem turism. Noi suntem inca la stadiu de "thaaaaaa thaaaaaa thaaaaa carpathian....jungle" Ca garden in niciun caz nu e. Acum 2 ani, in 9 zile, cat am stat in Viena n-am gasit niciun bastinas care sa nu stie engleza sau care sa nu stie sa ne indrume. In 9 zile, tot acum 2 ani si acum 2 saptamani am reusit sa intrebam vreo 30-40 de bastinasi cu care nu ne-am inteles neam desi eram vorbitori de limba romana si noi si ei. Si-o sa si exemplific de ce Romania e jungla pt turisti si nu gradina. Pentru ca la tot pasul poti da de una din urmatoarele:

- tipu' din trenul de Bacau, care mi-a povestit ultimii 4 ani din viata lui si care mi-a adresat intrebarea "Pai nu?" de vreo 478 de ori, la care am raspuns cu "Pai da!" de tot cam atatea ori ca ma mai lua si somnu'

- bastinasul din Sebes care, intrebat daca stie unde sunt fortificatiile, ne-a raspuns foarte confuz "Cautati vreo firma? Sau sunteti de la o firma? Dar de ce?"

- locomotiva desprisa de la un tren si mutata la altu' pe motiv ca a lor s-a stricat

- tipul de la cazarea din Sibiu caruia a trebuit sa-i spunem de vreo 5-6 ori ca avem un GPS pana sa priceapa si sa ne dea o adresa in loc de indicatii de genul "faceti stanga la Lukoil si dreapta in rondul din fata parcarii de la Lidl"

- vesnicul "n-am dat drumu' la caldura pt ca ziua sunt 30 de grade" desi noaptea batea si spre 10
- atitudinea "ospitaliera" de pe malurile lacului Cincis

- pensiunea din Orsova cu pitbull-ul plantat pe strada, nu in curte.

- martea cand "este liberi oamenii cu barca" de la Lacul Rosu

- strandul cu apa termala alimentat de un izvor care curge continuu si care e inchis pe motiv ca se inchide sezonu'.
- drumuri in genul celui dintre Sighisoara si Sibiu, cu 70 de semafoare si mersuri pe un singur sens in decurs de 70 de km. Si multe, multe altele.

Citisem un articol, recomandat de un amic, care spunea ca o englezoaica iesita la pensie si coborata in portul Constanta de pe o nava de croaziera ar fi exclamat "observ ca sunteti foarte saraci". Tot in acelasi articol, autorul e de parere ca daca ar fi fost plimbata mai mult prin Romania ar fi afirmat "observ ca sunteti si foarte tampiti". Sunt intru totul de acord cu baba englezoaica. Da, suntem si foarte tampiti. O mare parte dintre noi.