Campionii aparentelor

Dintotdeauna oamenii au fost subiectivi cand a venit vorba despre ei. Si e si normal pe undeva. Daca vine un strain si ne intreaba ce calitati avem....ne ia 2 zile sa le insiram pe toate si tot mai uitam cateva.E vorba binenteles despre calitati imaginare pe care, pana de curand lumea SI LE DOREA sa le aiba. Problema e ca acum ne multumim sa PAREM CA LE AVEM.Cand vine vorba despre noi, ne place sa credem ca suntem cei mai albi, cei mai curati, cei mai miezul din mij care au existat vreodata. Daca suntem intrebati, suntem cei mai galanti oameni. Caii nostri, de prin debarale, sunt cei mai imaculati din cati au existat vreodata si Don Quixote e un ageamiu in materie de galanterie. Calare pe Rosinantele noastre albe ne lasam, totusi, proastele sa ne care lazile de bere sau sa ne dezapezeasca masinile chiar daca noi postam pe fb mizerii din care reiese ca ne tinem proastele in puf si le tratam ca pe niste printese. Ultima usa deschisa pt altcineva dateaza din vremea cand eram copii si salivam la vecina mutata recent la etajul 5. Ii deschideam usa pt ca era detinatoarea celui mai obraznic cur inventat pe strada noastra, nu pt ca debordam de cavalerism. Daca ne intreaba cineva suntem mai punctuali ca moartea da', daca stam sa adunam timpul pe care l-am intarziat la diverse intalniri, constatam ca stam mai prost decat CFR-ul. Acelasi CFR caruia i se potriveste perfect sloganu' "intr-o zi am intarziat 2 zile". Suntem mai gentelmani decat orice lord englez da' nu ne-am oferit niciodata sa-i caram vreunei dudui trolerul in care a inghesuit 3 sifoniere si pe care tre' sa-l scoata de la metrou in strada. Daca, din intamplare, o remarcam primul gand e "da-o dracu de urata uite-o cum se uita la troler ca melcu' la priza". La nivel declarativ, suntem niste prieteni de nadejde si ne dam de ceasu' mortii de grija cuiva, da' am uitat cand am sunat un prieten doar pt a sti daca mai e viu sau nu. Avem cel putin o cunostinta care s-a mutat in ultimul an de 3 ori da' nu ne-am oferit niciodata sa-l ajutam sa-si duca aragazul dintr-o parte intr-alta (chiar daca n-are nici fier de calcat) Vesnica scuza e ca n-avem timp. Daca suntem intrebati, suntem mai filantropi decat Bill Gates si D-zeu, luati la un loc, dar nu tinem minte sa fi dat vreodata ceva de pomana. Sa fii impresionat de vreun batran (care sta in fata vreunui magazin/farmacii) incat sa-i dai toti banii din buzunar, sa-i cumperi ceva ce nu-si va permite vreodata sau sa-l ajuti in vreun orice fel..exclus, "du-te dracu de tampit eu am rate de platit". Nici sa ajuti vreun batran sa se curete de noroi dupa ce a alunecat nu-i stilu' tau...Daca vezi asa ceva esti tentat sa te scuzi spunandu-ti "da-l dracu' de betiv isi merita noroiu in care se balaceste". Suntem mai drepti si mai obiectivi decat zeita dreptatii, aia legata la ochi, dar reusim sa cantarim cu masuri diferite aceeasi fapta. Infieram orice mizerie facuta de altii dar o consideram normala daca o facem noi. Suntem umili si modesti dar batem din picior mai ceva decat o printesa nef..ericita si crescuta intr-un puf exagerat de roz. Toti trebuie sa faca cum vrem noi ca altfel e jale maxima. Mutam muntii din loc din vorbe dar suntem prea comozi sa ducem gunoiu' si suntem super bucurosi daca se gaseste un altu' care s-o faca in locul nostru. Suntem romantici pana la Cupion di-napoi dar ultima floare ia-i luat-o lu' diriga-ta intr-a 7 a. Si nici n-ai luat-o tu ti-a luat-o ma-ta ca sa treci clasa ca tu erai ghem de prostie si riscai sa dai capacitatea la 20 de ani. Partea trista nu e aceasta realitate pt ca asa a fost dintotdeauna:nu suntem ceea ce ne dorim. Partea trista e ca pe vremuri lumea ISI DOREA sa aiba calitatile cu care se lauda. Acum e suficient SA PARA ca detine respectivele calitati. Totul e pt aparenta.
PS Bate-te cu caramida-n piept (si-n gura) cand faci ceva nu cand o faci in vorbe. De vorbe si intentii bune avem cu totii podu' plin (vorba lu Chelie).