Talibani de Romania

Ieri a fost una din zilele alea misto. Cu ghilimele. Ziua a inceput la 9 si s-a terminat la 8. La 20. N-a fost de ajuns ca am cravatarit 11 ore in stil corporatist, dar am ramas, la final, blocat si in bancomat :)) De fapt in incaperea unde era bancomatul. Daca nu ma scotea badigardu' de la poarta bancii ajungeam la stiri cu titlu de "primul imbecil care incearca sa sparga o banca ca sa iasa si nu ca sa intre". In fine, cred ca badigardul era doar o rotita dintr-un plan, pus la cale de zei, ca sa-si bata joc de viermii de sub ei. Si ma scoate ala din cotetul cu bancomatul ca sa ajung acasa la fix ca sa am parte de cireasa de pe tort. Ca sa vad dezastrul....
Deschid usa si simt ca intru intr-un documentar despre 9/11. Praf, var, ipsos, dezordine ,rubble, bubble, moloz, intr-un cuvant - dezastru. Consternat, imi soptesc in barba (in stilu' Mircea cel Batran din Scrisoarea III) "Ce plm bah?!? Ne-a lovit atentatu'?" Creierul incepe sa lucreze paranoid: "Bah azi e 12 septembrie. Ne-a lovit bin Laden sa-mi bag (*&#. Da' de ce azi si nu ieri? Si de ce noi? Sa-i fi lovit pe unguri in plm ca-s tot aliati NATO" Gandurile imi sunt intrerupte de un racait sinistru care se aude de undeva din bucatarie. Imaginatia o ia razna. Am doar ghiozdanul de corporatist la mine dar sunt pregatit sa salvez ce mai poate fi salvat. Sunt pregatit sa fiu erou la tv. Imi imaginez toate chestiile bune care vin odata cu statutul de erou. In acelasi timp sper sa nu fiu promovat la gradul de super-erou. Pt ca super-eroii au chilotii trasi peste pantaloni si arata ca niste imbecili. Imi iau inima-n dinti si dau sa intru, moment in care racaitul inceteaza si se aud pasi tarsaiti care se apropie de usa. Scotocesc in rucsac dupa ceva contondent. Gasesc 2 casolete murdare si vreo 10 flyere. Iau casoletele si astept deznodamantul. Nervii se intind la maxim. In cap incerc sa gasesc o motivatie pt care cineva si-ar incerca un atentat intr-o tara din lumea a 3 a. Si la o zi dupa aniversarea lu' 9/11. Daca era duminica mai intelegeam: au nimerit data dar au gresit tara. Mde GPS chinezesc ce sa-i faci?!?Dar asa?!?Sa gresesti si tara si data?!? Doar daca mintea ucigasa care a organizat totul e unul de-ai nostri. Gasesc imediat explicatia: talibanii de la noi s-au adaptat la filosofia romaneasca. Aia care zice "ce plm bah?!? E duminica. Si Allah s-a odihnit intr-a 7 a zi. Doar nu-s eu mai cu quae decat el. Las' ca-l facem maine, da-l in plm de atentat. Duminica nici iarba nu creste". Cu asta constientizez ca e cat se poate de reala tot filmul meu. Si urmarile atentatului sunt tot romanesti: in loc sa intre cu avionul intr-un skyscrapper(ca noi n-avem skyscrapper si ei n-au avioane), talibanii de Romania probabil ca au intrat cu roaba intr-un bloc comunist facut din prefabricate. Si, fiind la parter, am fost afectat doar eu. Vad usa cum se deschide incet si-mi strang casoletele mai bine in maini. Ce-o fi o fi! Prin usa poate iesi fie un supravietuitor al atentatului, un pompier venit sa ne salveze sau un taliban. "Daca-i taliban, il crap!" Prin crapatura iese un cap de sub un cearceaf. Imi zic "E clar!Cu cearceafu-n cap n-ai cum sa zici ca esti pompier fmm de arabete fara barba. Prepare to die muslim bitch*!!!". In timp ce ma pregateam sa-l intreb amical ce plm cauta si cine plm e, usa se deschide larg si vad dezastrul in toata splendoarea lui. Folia intinsa peste tot aduce aminte de sacii in care sunt carate cadavrele prin filmele hollywoodiene. Banda galbena care apare, in acelasi filme, inconjurand locul crimei, e si ea prezenta. Doar ca e adeziva pe o parte si mesajul nu e in totalitate lizibil.Sau, poate sunt eu prea tulburat si nu mai vad bine. Incerc sa descifrez ce scrie dar inima mi-e cat un purice. Totul devine halucinant si ma gandesc la ce e mai rau. In cele din urma il vad pe tata, alb din cap pana-n picioare. E plin de ciment si de var. Dar e intreg si nevatamat. Rasuflu usurat. Din spatele meu se aude glasul mamei. Bucataria mea arata ca locul unui accident sau al unei crime. Mama, cu ochii jucand in lacrimi, imi spune pe un ton scazut: "A....A...A murit tavanul!" Vazand dezaprobarea si disperarea din ochii mei, continua ,din ce in ce mai alert, cu explicatiile.. "Am incercat sa-l reparam in coltul ala unde-ti aratasem ieri. Si am constatat ca se umflase peste tot. Asa ca a trebuit sa racaim pana la tencuiala. A trebuit nu-ntelegi?!?!?" Intre timp talibanul se dezvaluie in totalitate privirii. E inarmat cu...un shpaclu. Pe fata lui citesc diverse chestii...printre ele replica celebra a lu' Borcan "Jesus Christ!!Jesus Christ!Jesus Christ, unde mi-e shpaclul?! Aaaa il am in dreapta!Plm ar trebui sa nu mai beau neumarkt!" In cele din urma mintea mi se limpeseste, totul devine clar si scrisul de pe banda galbena devine citet. Scrie "Zugravi!Do not cross!!". De ce mi-era frica mai tare n-am scapat. Concluzionez resemnat "sa-mi bag *&#^$ eram sigur ca nici anul asta nu scapam fara zugraveala."

Concluzie:
Generatia trecuta de 50 de ani sunt toti croiti pe zugraveala. In fiecare an gasesc ceva de facut. Daca faci greseala sa-ti iei un radio si-l pui pe birou in mod cert unul dintre ei o sa-ti spuna: "nu vine bine acolo. Mai bine mutam putin mobila prin camera ca sa stea in cel mai bun loc." De la radio, la mutat mobila prin dormitor si la ras tavanul pana la tencuiala in bucatarie nu e decat un pas. Dupa aia ai garantat 1 luna sa te freci de saci cu CM9, gleturi de toate felurile, vinarom si alte porcarii. Puteti incerca sa aruncati radioul dar va fi in van. Tin la ai mei, dar, cand ii aud ca incep sa zugraveasca (in fiecare an), am impresia ca stau intr-un palat cu vreo 250 de camere (ce trebuie intretinut vesnic) si nu intr-un apartament dintr-un bloc comunist in care n-ai loc sa intorci nici bicicleta. Si-ai vostri sunt la fel de talibani?