Sarbatori cu parfum de portocale

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand simt miros de portocale imi vin in minte amintiri si imagini din copilarie. De ce? Pentru ca pana pe la 10-11 ani copilaria mi-am petrecut-o in comunism. Astia mai tineri o va intrebati probabil ce are de-a face copilaria cu portocalele?!? E normal, pt voi, astia crescuti in balcon, sa nu faceti legatura. Nu stiti, probabil, ca pe vremea lu' Ceasca, portocale existau in Romania doar iarna, in perioada sarbatorilor. Ori perioada sarbatorilor e cea mai fericita pentru un copil. Si-aunci e normal sa te loveasca nostalgia copilariei cand ti se prezinta o imagine placuta, fie ea si olfactiva, din trecut. Catcotasii vor zice "bine, bine si totusi the point is...." Daca aveti si putintica rabdare o sa va explic: la vremea respectiva in locul Mosului real umbla un impostor, numele lui de scena fiind Mos Gerila*. N-am inteles decat mai tarziu de ce la tata la servici venea Mos Gerila si la noi acasa venea Mos Craciun. Si in fiecare an Mosul de acasa era mai generos decat cel de la tata de la servici**. Basca faptul ca Mos Craciun aducea tot timpul, pe langa jucarii, si portocale. Era normal sa fiu mai incantat de Mos Craciun decat de impostor. Asa era Romania anilor '80-'89 : pe langa toate lipsurile pe care le stiti despre caldura, lumina, apa calda mai era una - lipsa portocalelor. Si, din alea 8-10 portocale aduse de Mosu' aveam pana la Revelion, poate si dupa. Nu tin minte sa fi avut vreodata o portocala la scoala, pe post de pachet, dar altii isi pastrau una ca s-o arate colegilor in prima zi de scoala. Si tot Mosul le-o aducea si lor. O singura data m-am indoit de puterile Mosului: in iarna lu' 87, cand, desi mi-a adus tot felul de jucarii, ciocolata chinezeasca si libaneza, bomboane cubaneze si alte bunataturi, n-a putut sa-mi aduca portocale. Si-atunci am intrebat-o pe mama, firesc, daca Mosul are de toate pentru copii cuminti. Si mama mi-a raspuns, pe un ton serios dar senin, ca Mosul aduce copiilor cuminti tot ce-si doresc, indiferent cat de greu ii vine sa ajunga la ei. Urmatoarea mea intrebare a intunecat fruntea mamei pentru ca, desi imi spusese ca i-a transmis Mosului ca am fost cel mai cuminte copil, Mosul nu mi-a adus si portocale. Surasul ei senin de atunci, s-a intunecat si-a zis evaziv ca poate Mosul a incurcat cadourile mele cu ale altui copil, intrucat el aduce cadouri tuturor copiilor din lume si e batran. E normal sa le mai incurce cateodata. Am protestat si de data asta replicand ca tuturor colegilor mei de clasa le aduce Mosul portocale mari sau mici. Pentru ca atunci, pe vremea cand eram copii, portocalele si mandarinele erau toate portocale. Asta pentru noi, copiii. Si tot atunci stiam ca daca nu rupeai norma la cumintenie primeai portocale mici (mandarine) sau, daca erai obraznic, nu primeai deloc. Nu ne-am pus niciodata problema ca portocalele mici erau mai dulci; important era sa fie mari, nu conta cat de acre erau. Marimea portocalei era,cum va spuneam mai sus, dovada cuminteniei. Ori eu nu primisem desi mama imi spusese ca am "fost cel mai cuminte copil din lume". Ceva nu se lega. Si tot atunci imi aduc aminte ca a fost prima data cand am auzit-o pe mama pronuntand cuvinte ca "imbecili", "dobitoci", "nesimtiti" , "porci", "comunisti", "imputiti". Toata aceasta insiruire de cuvinte, majoritatii lor nestiindu-le sensul, a fost franata de gestul lu' tata care a dus degetul odata la buze in semn de liniste, si-alta data indicand telefonul de pe hol. La toate astea mama a zis trista ca "nici traditiile nu ni le mai putem tine din cauza oamenilor astia." Atunci n-am inteles despre ce era vorba, stiam doar ca Mosul nu e atotputernic. Un an mai tarziu, mi-a trecut indoiala cand Mosul ne-a adus de toate: mie portocale mari, tatei una mica (probabil el n-a fost asa cuminte) iar mamei "cel mai frumos cadou***" cum spunea ea. Oricum stiam ca EU primisem cel mai frumos cadou - faptul ca Mosul chiar era atotputernic, si greseala din urma cu un an fusese doar o greseala. La ceva timp am aflat si ce insemna acel cel mai frumos cadou. Si tot atunci, crescusem destul de mult incat sa aflu adevarul despre Mos Craciun. Adevar pe care continuu sa-l neg si acum. Ma poate contrazice cineva?

Explicatii pt stelutele intalnite si pt articol in sine: aceasta povestire participa la un concursul Scrisoare de la Mos Craciun
Mos Gerila* - impostor al lui Mos Craciun care incerca sa-i ia locul. Era prezent la toate celebrarile publice ale sarbatorilor de Craciun
cel de la tatjavascript:void(0)a de la servici** - nu va ganditi ca tata era coleg cu Mos Gerila, ci pur si simplu sindicatul facea cadouri copiilor angajatilor cu ocazia sarbatorilor de iarna.
cel mai frumos cadou*** - e vorba de vestea ca tata putea sa se intoarca la serviciul sau de dinainte. Batranul a fost, vreme de vreo 4 ani, mutat de la serviciul sau la Casa Poporului cu titlu de munca de concentrare. In fiecare dimineata la 5, venea un ARO, se urca in el, era legat la ochi si se trezea intr-un subsol al Casei Poporului, unde facea diverse chestii de ventilatie. Seara era adus acasa conform aceluiasi obicei si nu neaparat in fiecare seara. Putea lipsi si toata saptamana de acasa. Dupa cei 4 ani am primit acasa vizita unui mare securist, nu mai stiu exact numele. El i-a spus batranului ca se poate prezenta la vechiul servici si ca nu are voie sa povesteasca nimanui nimic legat de ce a vazut, unde a fost, pe cine a vazut etc.